Michelangelo ?i opere de arta

Michelangelo, ca ?i Leonardo, a fost un om cu multe talente; sculptor, arhitect, pictor ?i poet, el a realizat apoteoza mi?carii musculare, care pentru el era manifestarea fizica a pasiunii. ?i-a modelat arta desenului, a îndoit-o, a rasucit-o ?i a întins-o pâna la limitele extreme ale posibilita?ilor. Nu exista peisaje în pictura lui Michelangelo. Toate emo?iile, toate pasiunile, toate gândurile umanita?ii erau personificate în ochii lui în trupurile goale ale barba?ilor ?i femeilor. Rareori î?i concepea formele umane în atitudini de imobilitate sau de repaus. Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce sim?ea sufletul sau titanesc, ceea ce imagina?ia sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric ?i epic decor vazut vreodata: Capela Sixtina. Profuzia inven?iei sale este raspândita pe aceasta vasta suprafa?a de peste 900 de metri patra?i. Exista 343 de figuri principale de o varietate prodigioasa de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adauga un numar mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci ?i patru de ani când ?i-a început lucrarea. Michelangelo ne obliga sa ne extindem concep?ia despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfec?iunea fizica; dar lui Michelangelo nu-i pasa prea mult de frumuse?ea fizica, cu excep?ia câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei ?i sculpturile sale din Pietà. De?i stapân pe anatomie ?i pe legile compozi?iei, a îndraznit sa le ignore pe amândoua, daca era necesar pentru a-?i exprima concep?ia: sa exagereze mu?chii figurilor sale ?i chiar sa le puna în pozi?ii pe care corpul uman nu ?i le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictura, Judecata de Apoi de pe peretele din capatul Sistinei, ?i-a revarsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a facut ca forma umana sa exprime o varietate de emo?ii. În mâinile sale, emo?ia a devenit un instrument pe care a cântat, extragând teme ?i armonii de o varietate infinita. Figurile sale ne poarta imagina?ia mult dincolo de semnifica?ia personala a numelor care le sunt ata?ate.